O noua zi, o alta speranta

Astazi ai avut parte de cele mai ingrozitoare clipe din viatza ta. Niciodata nu credeai ca poti face fatza atator evenimente negative, clipe de groza... si fiori de gheata care te-au strabatut... Tarziu in noapte ai suspinat adanc, ai inchis ochii si ai incercat sa uiti... Dar o rotita in creier nu avea stare, tot iti spunea: "Cum poti sa fii atat de linistita?! De ce vrei sa te scufunzi acum intr-un desert de cuvinte?! Treci la lupta! E razboi!!! Trebuie sa invingi! Nu te lasa batuta!" - "Dar ce stii tu? Ce stii tu ce sentimente imi strabat sufletul? Tu doar stii sa analizezi si sa dai comenzi. Dar s-a terminat!!! De fapt, daca ai stii ca niciodata nu te-am luat in sema?! Esti acolo doar sa ma ajuti sa rezolv problemele la mate (stii ca nu-mi plac), sa ma ajuti sa iau note mari."
Si te cufunzi intr-o ceata densa...
Dimineta deja zambesti :) E hilar cum poate o simpla raza de soare sa-ti aduca zambetul pe buze... Apoi, cu o expresie oarecum perversa, iti spui : "Am supravietit!!! Astazi e o noua zi, am parte de o noua speranta!!" Stii ca nu trebuie sa te uiti vreodata in urma si ca nu trebuie sa-ti para rau de nimic din ceea ce ai facut. Doar toti oamenii trebuie sa treaca prin asemenea incercari; si ei trebuie sa iasa mai intariti, mai puternici.
Zambesc, deci exist!
Cu fiecare zi ce trece invat tot mai multe, chiar daca nu vreau sa dau impresia ca am parte de realitate...
Iubesc, deci exist!
Si totusi gustul singuratatii mele in aceasta lume de minuni m-a ametit!
Dar exista fiori care exalta. Acei fiori care te strabat dupa tristeti profunde sunt magici, ei te readuc la viata. Sau vibratiile muzicii sunt minunate. Nimic nu e mai exaltant decat sa-i gusti vibratiile intr-o zi stralucitoare, o noua zi, care iti aduce o alta speranta!...

Sfat I

Trebuie sa precizez, inainte de toate, ca nu sunt persoana indicata sa dea sfaturi. Inca nu am ajuns la o varsta a maturitatii, care iti permite, cu flexibilitate, sa iti mulezi cuvintele...sa dai sfaturi... Astfel cum in utopia textului "Trei fetze", a lui Lucian Blaga, se recunoaste un joc de permutari prin texte parafrazate cu nucleu care poate fi decodificat la inceput si la sfarsit: "Copilul rade: Iubirea si intelepciunea mea e jocul.
Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea e iubirea.
Batranul tace: jocul si iubirea mea e intelepciunea."
Cu toate acestea, imi permit insa sa vorbesc din propria experinta. De multe ori, in viata, ai senzatia ca nimic nu e corespunzator asteptarilor tale... Asa ca, in cel mai bun caz, vrei sa faci o schimbare. Acum va interveni prima problema (e minora aceasta, dar trebuie totusi luata in considerare). Asa ca trebuia sa fi dobandit pana acum capacitatea de a te detasa de rau pentru a supravietui in continuare. Surprinzator devine atunci cand descoperi maleficul in cadrul unui inefabil. Ceea ce considerai mai sublim, mai ireal...se dovedeste a fi iadul tau. Da! Infernul se poate infiinta pe pamant!! Cu siguranta nu o sa vina special pentru tine...nu! Nu s-ar deranja doar pentru atat! Dar isi face simtita prezenta si pentru mine si pentru el si pentru ea... dar sub diferite aspecte. Asadar, am avut iscusinta de a gasi trandafirul otravit. Am si curajul necesar sa-l inlatur; deoarece nu ar mai fi cazul sa-l asez frumos, cu dragoste si gingasie in vreo carte (acum) prafuita, care odata mi-a alinat sufletul si probabil mi-a zmuls cateva lacrimi. Dar inca nu am izbutit...nu inca!!!

to be continued

Alter ego

"Calatoria dintre ceea ce ai fost odata si cine esti in devenire are loc acolo unde se desfasoara dansul vietii." (Barbara de Angelis)
Un vis straniu m-a tulburat, cateva clipe; cat mi-as furisa privirea inspre tine... Luna, putin cam durdulie, mi-a spus cu voiosie sa zambesc, sfarsitul e departe, inca mai am timp sa-mi incalzesc sufletul cu soapte. Si sa ma convinga, chiar ea mi-a zambit, mai mult - mi-a facut cu ochiul. In acea secunda Universul a stralucit..
... mi s-a dovedit ca un zambet poate lumina ceea ce intr-o viata nu ai putea sa atingi.

Transfigurare - fluturele istovit

O zi fara culoare, zi palida..fara soare... Ma absoarbe incantarea acelei "dimineti senine" (care sper ca va veni si ma va alinta cu dulceata sa 8-> SI TOTUSI O SA VINA!!!)...
Dar intunericul e aproape, ca un fluture strabat o noapte pustie, ce te-ngheata cu fiori de gheata; si ma lovesc de primul obstacol care mi se iveste in cale, cad si tremur.Imi zbat aripile pentru a ma ridica de la sol, vreau sa-mi chem ajutoare...zadarnic imi irosesc ultimele picaturi de viata... Si raman aici, sub picaturile de plumb ce ma zdrobesc (nu ma va observa nimeni)