sâmbătă, 2 mai 2009

Tu...


Oglinda putreda din soare...
In raze reci
refaci chipuri pale.

Ma privesc, ma privesti...
Ochii mei umezi nu te dor?
Nu observi
cum simt un tremur
aici
in interiorul fiintei mele?
Cum ma topesc sentimente
si ma incearca iluzii?

Sopteste-mi,
sa-mi pot regasi linistea.

Inutil am venit in pustiul tau, sperand sa aflu Ceva. Dar tu ti-ai secat cuvintele dinainte de a le avea; inima ti-ai pierdut-o inainte de a abuza de ea.
Doar ochiul tau ma inspaimanta, oglinda a visului, caci imi transpune sufletul: o furtuna de lumini...