Au trecut multe zambete spulberate si clipe uitate. Si... mi-e dor...
- sa ascult tacerea ( pentru a-mi auzi cuvintele nerostite, gandurile pierdute)
- de zambetele neimpartasite
- de iubirile ascunse
- sa imi regasesc prieteniile
- sa opresc timpul ( magia clepsidrei e amagitoare; strabat fulgerator aceasta lume de minuni...)
- sa gasesc irealul / idealul
- de calatoriile departe de realitate
- sa ma ascund in orizonturi nepatrunse si sa las prezentul sa-si achite datoria fata de mine ( intotdeauna i-am fost fidela, asadar e imperios necesar sa ma menajeze)
- sa uit de tristetea cuvantului, a privirii
- de suferinte
- de minciunile crude care m-au apasat; misterul vietii
- de visele spulberate
- sa cunosc fericirea absoluta
DAR nu am uitat...sa traiesc, sa ma hranesc cu fiecare clipa a vietii!
