miercuri, 23 aprilie 2008

Irecuperabil

Priveste-ma!
Sunt ani de cand ai uitat sa ma privesti…
Zambeste-mi!
Nu vreau sa uit arsita surasului tau...

Cuvintele tale – lacrimile mele;
Visul tau – cosmarul meu.
Dorintele tale: sperante desarte...

Astazi Universul ne-a uitat,
Nu ne mai acorda nicio sansa.
Sublimul s-a spulberat...irecuperabil.

Doar idealurile ne-au ramas. Intr-o lume ingrata, vindem vivacitatea vietii in schimbul unui viitor (aparent) abrupt…
Si tot singuri vom ramane. Fiecare cu singuratatile sale... In final poate voi intelege ca ‘‘singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul…’’ (Emil Cioran, ‘’Amurgul gandurilor”).
Idealul meu: sa devin unul dintre acei farseuri care stiu sa supravietuiasca problemelor proprii.

duminică, 20 aprilie 2008

Saptamana lecturii 17 - 23 aprilie


Instigare la lectura

Idealul : o omenire care adoră literatura.
De când ne dorim să acaparăm atenţia Universului ? Tot de atunci de când am descoperit fabulosul literaturii. Citind, ne dezvoltăm personalităţile, ne individualizăm, căpătăm EU-ul personal. Ce altceva poate fi mai sublim decât o individualitate bine conturată ?! Nimeni nu poate contraria acest fapt.
Aşadar, literatura ne creează, iar noi compunem lumea.

Ce se va întampla atunci când nu vom acorda unei cărţi valoarea pe care aceasta o estimează ? Valoarea ei reală... Cine va fi victima acestei confuzii ? – Noi, în calitatea de lectori, vom fi singurii victimizaţi. Cartea nu va protesta, nu se va eschiva în absolut niciun fel; pentru ea nimeni nu va reacţiona, nu va contesta pentru aprecierea ei la nonvaloare. Dar noi... cu noi cum rămâne ? Singurii care necesită o gândire limpede sunt lectorii. De aceştia depinde viitorul, ei pot să aleagă între un roman S.F. sau o poezie. De lectori depinde crearea lumii... prin cărţi.
Românii sunt un popor foarte norocos din punct de vedere beletristic. Despre acest tărâm destul de strâmtorat, atât teritorial, cât şi economic, nu se poate afirma că este limitat şi cultural. Numerose genii s-au născut şi au creat aici.
Sfat pentru contemporanii români : nu vă negaţi rădăcinile, iubiţi-vă literatura proprie şi încercaţi să cunoaşteţi cât mai mult din lumea literară !
Paroxism literar : să fii sclavul cărţilor...
Cum esenţa păsării e zborul, aşa şi esenţa omului e cultura. Şi dacă nu prin lectură se poate forma acestă cultură, atunci prin intermediul cui ? Poate unele voci ar spune : internetul – o formidabilă formă de cunoaştere. Răspunsul meu : da, e adevărat, accesând diferite pagini web poţi găsi informaţii preţioase. Dar acestă lectură ne îmbogăţeşte decât intelectual ; dar spiritul nostru cui i-l lăsăm în grijă ? Şi acesta trebuie cultivat. Singurul meu răspuns este : cărţile sunt soluţia noastră. Nu numai astăzi, dar şi pentru trecut au constituit o soluţie şi, cu certitudine, pentru viitor vor fi.
Din moment ce unele persoane se mulţumesc doar cu îmbogăţirea cunoştinţelor doar prin intermediul internetului, înseamnă că acestea se subapreciează. Dacă îţi doreşti o avansare psihică, aceasta trebuie realizată prin lectură.
Cărţile sunt întotdeauna pentru spirit ceea ce hrana este pentru trup. Acestă afirmaţie include toată magia lecturii. De altfel, oferindu-i spiritului vitalitatea literară, persoana capătă contur. Consider că nu există o anumită vârstă la care trebuie să fie abordate doar cărţile. În fiecare etapă a vieţii ar trebui ca lecturile să ocupe un loc principal, iar la vârsta adolescenţei, cu precădere, acestea necesită îmbogăţire. De ce ? – Fiindcă în acestă perioadă firea adolescentină suferă unele transformări ; dar cu o lectură adecvată adolescenţii ar putea deveni mai echilibraţi. De asemenea, există cărţi care ilustrează fapte de viaţă excepţionale, întâmplări fabuloase care pot avea efectul unui exemplu sau contra-exemplu pentru lectorii competenţi, pe când pentru lectorii inocenţi au decât rolul unor simple povestioare. Pentru că operele literare surprind viaţa în splendoarea ei, mai mult sau mai puţin tumultoasă sau debordând de oaze de linişte, pozitivă sau negativă, dezvăluind iubirea sau ura, comedia, tragicul, dramatismul sau sunt adevarate tratate despre viaţă. Capacitatea de a studia caracterul personajelor contribuie şi în viata reală la identificarea caracteristicilor persoanelor cu care interferează respectivii lectori.
Prin Lectură se poate atinge absolutul; lumea poate fi a cărţilor şi a celor mai înţelepţi. Astfel, cartea există pentru a se ajunge la o lume.



miercuri, 9 aprilie 2008

Vorbind / Scriind despre ... Tacere


"Tot ce creeaza tace. Natura-si deschide florile in cea mai adanca tacere. Numai distrugerea vrea galagie." (Al. Vlahuta)

Singuratatea este singurul elemenet al existentei care poate provoca tacerea. Teama de a fi, teama de a trai se concretizeaza in amutire totala. N-ai simtit niciodata cum s-a oprit viata in tine si aceasta tacere a vietii nu te-a durut enorm?

Paradoxal, dar uneori tacerea e ca un tratament pentru suflet, denotand calmitatea si linistea interioara. Uneori se poate crea prin tacere, dar se si poate distruge in egala masura. Si totul se poate distruge in interval de cateva clipe, fiindca sunt doar ganduri, sentimente nestatornice care-ti strabat constiinta.