vineri, 13 noiembrie 2009

Coma inconstientei

De mai bine de doua ore am intrat intr-un fel de sevraj... Sunt atat de agitata, incat mai degraba as merge pe pereti... Starea asta de agitatie nu numai ca ma tulbura extraordinar de mult, dar nici macar nu stiu cum sa o combat.
Am vorbit deja atat de mult pe subiectul care ma macina, incat nici macar nu mai am cuvinte... De plans nu cred ca am plans destul inca. Asa ca, in loc de cuvinte, mai bine mai eliberez lacrimi. E si asta un mod de a te exprima.
Ciudat e ca de cateva zile am unele premonitii. Mereu mi se intampla asa cand ma streseaza un lucru sau chiar atunci cand urmeaza sa mi se intample un ghinion. Dar nu vreau sa fiu atat de pesimista. Ma innebuneste ideea....
Si coma e din ce in ce mai profunda. Nu numai din cauza ei sunt inconstienta, cred k intotdeauna am fost o mica inconstienta in fata sortii. Si ma sufoc, ma pierd... Am cazut inca o data de pe stanca; dar nu am ajuns la sol deocamdata. Nu m-am izbit de suprafata rigida si mizerabila a pamantului. Sunt inca in zbor si sper sa mi se activeze vesta de salvare, daca o sa pic intr-o apa mai tulbure decat orice cosmar.

Niciun comentariu: