Au trecut multe zambete spulberate si clipe uitate. Si... mi-e dor...
- sa ascult tacerea ( pentru a-mi auzi cuvintele nerostite, gandurile pierdute)
- de zambetele neimpartasite
- de iubirile ascunse
- sa imi regasesc prieteniile
- sa opresc timpul ( magia clepsidrei e amagitoare; strabat fulgerator aceasta lume de minuni...)
- sa gasesc irealul / idealul
- de calatoriile departe de realitate
- sa ma ascund in orizonturi nepatrunse si sa las prezentul sa-si achite datoria fata de mine ( intotdeauna i-am fost fidela, asadar e imperios necesar sa ma menajeze)
- sa uit de tristetea cuvantului, a privirii
- de suferinte
- de minciunile crude care m-au apasat; misterul vietii
- de visele spulberate
- sa cunosc fericirea absoluta
DAR nu am uitat...sa traiesc, sa ma hranesc cu fiecare clipa a vietii!
2 comentarii:
din păcate tuturor ne e dor de acestea... numai de n-ar uita oamenii să trăiască...
Chiar daca lasam in trecutul nostru multe fapte nerealizate, ar trebui sa invatam ca in viitor sa actionam la fiecare impuls (niciodata nu vom regreta ceea ce am realizat, ci, din contra, ceea ce nu am izbutit sa facem).
Trimiteți un comentariu