Cuvinte pierdute pe un bilet uitat pe noptiera... Silabe accentuate in discursuri interminabile... Brate amabile si priviri cordiale indelung ignorate...
Intrebari fara raspuns, sfaturi irosite, enigme, amagiri, sperante desarte.
Romanul s-a deschis la momentul intrigii si nimeni nu i-a mai rasfoit paginile. Stagneaza la aceeasi pagina ingalbenita, aproape prafuita. Nu mai e necesar un deznodamnat (intriga a fost atat de profunda, incat a epuizat lectorul avizat). Expozitiunea ar fi fost inutila, personajele erau cunoscute dintr-un volum anterior, iar desfasurarea actiunii sau punctul culminant erau mult prea evidente... Atat de lipsit de imaginatie totusi!
Nici macar muzica nu mai poate fi un remediu. Nu putem compune o simfonie. Cu parere de rau constat ca esti afon! Era de asteptat doar tu... esti tu, iar eu... sunt EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu