Irecuperabil

Priveste-ma!
Sunt ani de cand ai uitat sa ma privesti…
Zambeste-mi!
Nu vreau sa uit arsita surasului tau...

Cuvintele tale – lacrimile mele;
Visul tau – cosmarul meu.
Dorintele tale: sperante desarte...

Astazi Universul ne-a uitat,
Nu ne mai acorda nicio sansa.
Sublimul s-a spulberat...irecuperabil.

Doar idealurile ne-au ramas. Intr-o lume ingrata, vindem vivacitatea vietii in schimbul unui viitor (aparent) abrupt…
Si tot singuri vom ramane. Fiecare cu singuratatile sale... In final poate voi intelege ca ‘‘singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul…’’ (Emil Cioran, ‘’Amurgul gandurilor”).
Idealul meu: sa devin unul dintre acei farseuri care stiu sa supravietuiasca problemelor proprii.